Asociația Excelsior
  • Home
  • Blog
  • Cumințenia pământului - probă subtilă

Cumințenia pământului - probă subtilă

Da, ”hai că se poate” ar putea fi primele gânduri privind sugestiile de mai sus pe care le oferă Google în funcție de frecvența căutărilor atunci când scrii ”Cumințenia pământului”. Vrem să știm care-i prețul, să știm cât ne trebuie ca o recâștigăm, vrem să vedem unde o putem vizita, vrem să știm cât mai multe despre ea și în paralel tot verificam suma care este stransă până acum, ca să știm cum stăm, cât mai avem.

Guvernul României a lansat o campanie de subscripție publică pentru achiziţia operei lui Constantin Brâncuşi „Cuminţenia pământului”. Campania prezintă un efort comun, mai important ca mesaj decât cifrele la care se reduce el: statul oferă 5 milioane de euro, iar noi ar trebui să daruim în valoare de 6 milioane de euro.

Papaya Advertising a realizat campania de mai jos, care depășește discuția despre cifrele de mai sus și îndeamnă la implicare pentru a ne recupera impreuna istoria, identitatea, apelând la o reacție care nu are ca rezultat final donația în sine, ci ceea ce ne duce spre acțiunea de a dona. Atunci când donăm, nu cumpărăm ”Cumințenia pământului”, ci o răscumpărăm, o câștigăm. Felicitări, Papaya, pentru apelul la identitate națională, orgoliu constructiv, pentru reacție împotriva resemnării cuminți.

Revenind la ”hai că se poate” de mai sus, ”hai” este deopotrivă un îndemn și un reproș, o speranță și un cuvânt amar, o rugăminte și o mobilizare, părând că vrea să compenseze toată pasivitatea din numeroasele încercări ale istoriei, și parcă îi lipsește un ”de data asta”. ”Hai” anticipează eventualele opinii divergente, pare un răspuns pregătit dinainte la orice obiecții ulterioare privind participarea la campanie.

Dacă sugestiile de mai sus returnate de Google ar fi obținute în urma căutărilor efectuate de susținătorii campaniei, îndemnul ar căpăta o nuanță de încredere, iar lipsa sugestiei ”cum donez” nu ar fi îngrijorătoare. Însă suma strânsă până în acest moment nu arată decât că acest ”ACUM” sau argumentul pragmatismului sunt definitorii în a ne concentra pe preț și ce altceva poate cumpăra acesta, mai mult decât pe ce putem face NOI cu adevărat.

Dincolo de argumente care întreabă de ce nu ne-am implica în inițiative pragmatice, care fac să pară că recuperarea unui element de identitate culturală este cauza altor eșecuri, dincolo de alte nevoi ce merită același efort de solidaritate, aparte de însăși discuția despre artă, ”Cumințenia pământului” nu are preț.

Căutările de mai sus trădează o abordare greșit pragmatică, pentru că primul rezultat este ”Cumințenia pământului preț”, iar recuperarea statuii/identității nu are preț. Sau prețul suntem noi, fiecare dintre noi, noi ca un tot. Prețul este mic, că ne privește pe fiecare dintre noi, iar 6 milioane contează doar când punem laolaltă ce am putut face fiecare dintre noi, pentru că suma, foarte mare la prima vedere, se compune din mulți ”noi”.

Apelul la societate este mai mult o probă decât un context de strângere de bani, pentru că așa cum spun cei de la Papaya, acum putem scrie un capitol care depinde de noi, după unele ”pe care le-am parcurs cuminți, așteptând cu speranța că va urma o pagină pe care să ne-o scriem singuri”.  Dacă trecem proba asta, de aici le putem scrie singuri pe celelalte, pentru că ne vom fi recuperat cerneala.

”Hai că se poate!” este mai puternic când fiecare dintre noi poate.

 

Copyright © Asociația Excelsior pentru Excelență în Educație